O alta săptămână...o altă carte...

-O carte pe săptămână-

Nihal pe Pământul Vântului

de Licia Troisi

Primul volum al trilogiei ”Cronicile Lumii Pământene” scrisă de Licia Troisi, ne-o aduce în prin plan pe Nihal, o tânără de 13 ani, care este o adevărată ciudățenie pentru orașul ei. În Lumea Pământeană, nimeni nu este ca ea: ochii mari și violeți, urechi ascuțite și părul, o coamă frumoasă și albastră. A fost crescută de un făurar de arme și trăiește într-unul dintre orașele-turn din Pământul Vântului, jucându-se de-a războiul cu prieteni ei , care și-au ales-o drept șef datorită forței și agilității ei. Dar totul se schimbă pe neașteptate când Pământul Vântului care este atacat de Tiran, despotul care a cucerit deja cinci din cele opt Pământuri care alcătuiesc Lumea Pământeană. Sunt în van rezistența armatei popoarelor libere și priceperea vrăjitorilor care încearcă să apere orașul cu forța descântecelor. Lui Nihal nu îi mai rămâne altceva de făcut decât să devină un războinic adevărat și să-i apere pe nevinovați chiar și cu riscul de a cădea în mâinile tiranului.

Timpul citatelor! (:

”Nihal afișă un aer contrariat.

-Sunt nevinovată de data asta, Baar! Doar că prietenul meu a căzut de la fereastra aia de acolo de sus, vezi? Eu am coborât numai ca să-l ajut.

-De o viață prietenii tăi tot cad în grădina mea și tu vii să-i ajuți! Dacă aveți picioare de mămăligă, stați departe de ferestre!”

”-Ei bine! Ai dreptate. Eu te ador așa cum ești, dar ceilalți... ai acum treișpe ani... ce naiba, femeile trebuie să se mărite, mai devreme sau mai târziu! *mi se pare mie sau ăsta e misoginism? Nu mă băgați în seamă*

-De unde și până unde? Eu nici nu mă gândesc să mă închid în casă să împletesc ciorapi. Eu vreau să fiu un războinic!”

”Eu însămi studiez și astăzi, pentru că natura este o carte infinită, bogată în mister și putere.”

”-Cine ești tu? Și toți ăștialalți... așa, ca tine? Ce faceți aici?

Ăluia îi sări muștarul.

-Domnișoară, vezi cum vorbești!”

(fac o paranteză... aici e o convorbire dintre Nihal și niște pitici)

”Asta-i spada mea! Și nu mă voi despărți niciodată de ea!

Livon râse iar.

-De, pot să mor liniștit.”

” ”Blestemate urechi” ,se gândii Nihal, simțindu-și-le în flăcări. ”și genunchi blestemați. De ce dracu tremurați” ”

”Fen ea impresionat de copila aceea și nu pierdea ocazia de a o lăuda: arta ei era un dans mortal.”

”Cel de-al optulea adversar era înarmat cu o secure.

Nihal îl privi sfidător în ochi.

-Ultimul care m-a înfruntat cu securea era un fammin. I-am tăiat capul dintr-odată.”

”-Sigur e greu să fi prieten cu tine: tu îți riști viața o zi da și una tot așa!”

”Ai o încheietură pe jumătate ruptă și a fost cât pe ce să te alegi cu stomacul sfârtecat. Fleacuri. Și acum, culcat, războinice. Trebuie să-mi continui formula.”

”-Complimente, vrăjitor nebun! În cele din urmă, visul tău s-a realizat!

- Da. Chiar dacă, din păcate, nimic nu e ca în vise.”

”Astfel, nu o lăuda aproape niciodată, o epuiza, o trântea la pământ ia și iar pentru ca pe urmă să o constrângă să se ridice din nou din țărână pentru a o lua de la capăt. Și Nihal se ridica mereu, fără să se vaiete, fără să-și lingă rănile. Avea un obiectiv și voia să și-l îndeplinească cu orice preț.”

Părerea mea....

WOW...asta e tot ce spune. A fost genială. Adică în viața mea nu am crezut că o să-mi placă o carte de aventuri, de război mai exact. Și cu elfi, spiriduși, nimfe, cavaleri și chestii de genul ăsta. Cred că din cauză că personajul principal e o fată. Adică cartea asta are de toate...are umor, aventură, dramă, putin sentimentalism  *aproape am dat la șoareci la faza cu Nihal și Oarf* și un strop de iubire...doar puțin..deocamdată. Deci da, merită citită sută-n sută!   

Coperta...

Păi având în vedere faptu că Nihal e pe copertă și faptu că e îmbrăcată ca în primul ei război, și are și sabia de la Livon, deci ăăăă, într-un cuvânt o ador....E atât de asdfghjkl <3

Personajul/e preferat...

Nihal bineînțeles. Adică eu una am simțit acea legătură pe care am avut-o și cu Rose...Iar încep să o iau pe dealuri. În fine, o să am o nouă obsesie privind această serie...și nu prea o să fie bine. Eh...o să îmi torturez prietenii și cu asta. Băieți îmi pare sincer rău pentru voi :)). A și era să-l uit pe micul și adorabilul de Sennar. Ați observat că numele astea aproape nu se pot pronunța o.0.

Finalul...

EPIC!

Te face să citești următoarea carte...și următoarea după următoarea...și tot așa...

Notă...

5/5...cu toate că ar merita un 8 întors din 8 întors.

Despre autor...

Licia Troisi s-a născut la Roma în noiembrie 1980. A urmat liceul clasic și Facultatea de Fizică, obținând diploma de laureată în astrofizică în decembrie 2004. În timpul facultății, pe când avea doar 21 de ani, s-a apucat să scrie Cronache del Mondo Emerso (Cronicile Lumii Pământene). După mai bine de un an  și jumătate de muncă, a trimis manuscrisul Editurii Mondadori, care l-a acceptat cu entuziasm, astfel încât cartea a apărut în librarii în aprilie 2004. Au urmat alte două trilogii dedicate Lumii Pământene: Le Guerre del Mondo Emerso (Războaiele lumii pământene) și Le leggende del Mondo Emerso (Legendele Lumii Pământene). Pe lângă aceste titluri lucrează acum la o altă serie intitulată La ragazza drago (Fetița-dragon), din care a apărut deja primul volum.

Licia Troisi, actualmente doctorandă în astronomie, este una dintre cele mai bine cotate tinere scriitoare de fantasy din Italia.În afară de literatură, hobby-urile ei sunt muzica (rock și clasică)și cinematografia.

               Primele 100 de cuvinte...

     ”Soarele inunda câmpia. Era o toamnă deosebit de miloasă: iarba era încă de un verde viu și unduia atingând zidurile orașului ca o mare blândă. Pe terasă, în vârful turnului, Nihal se bucura de vântul dimineții. Era cel mai înalt loc din tot Salazarul: de acolo te puteai bucura de cea mai bună priveliște asupra câmpiei, care se desfășura leghe după leghe până se pierdea din ochi. Pe acea întindere nesfârșită, orașul răsărea impunător cu cele cincizeci de etaje de case, de ateliere și de grajduri ale lui. Un singur turn imens, care cuprindea o mică metropolă de cincisprezece...”