Jurnal de lctură
- O carte pe săptămână-
Academia Vampirilor de Richelle Mead
Bun...după multe promisiuni...de fapt chiar foarte multe promisiuni am decis să vă prezint o altă carte care a intrat la inimioara mea și care chiar merită citită. O să vă gândiți ”Oooo...din nou vampiri?!?” sau ”Altceva nu există pe lumea asta?”....da cam asta a fost și reacția mea prima oară când am auzit despre ea. Am zis că e încă o carte banală cu ”morți vii”, o iubire interzisă intre o fata umană și un băiat sooper dooper care e vampir așa că am pus-o pe lista de așteptare. Până când a apărut în ediție de chioșc cu revista Bravo și mi-am zis că dacă nu riști nu câștigi...așa că am cumpărat-o. Dimineața următoare rămăsesem în pană de Academia Vampirilor...Eram ceva de genu ”De ce tocmai acum?” ,”De ce tocmai așa” , ”De ce mai am de așteptat încă 13 zile până la următorul volum?”...pe bune acum am început să număr zilele până la următorul volum. Deci pot să vă spun că, cartea e absolut G.E.N.I.A.L.Ă !!!! Practic nu se insistă foarte mult pe partea de vampirism... e o caret pentru noi adolescenții care nu avem chef să citim ce ne dă profa de română și dăm repede fuguța la librărie și înșfăcăm tot ce prindem...și bineînțeles nu mai lăsăm ”prada” din mână până dimineață. Bun hai că văd că m-am lungit cam mult cu prezentările deci în toată splendoarea ei...
Bun venit în Academia Vampirilor!!!
Academia Sf. Vladimir nu este o școală ca oricare alta...dar tot o școală rămâne...cu examene, teste, ascultări...ok iar mă abat de la subiect (:. Această școală e defapt un loc secret, ascuns în inima munților din Montana, în care moroii (vampiri muritori și vii) sunt educați în tainele magiei, iar tineri dhampiri (jumătate oameni, jumătate vampiri) sunt antrenați să-i apere de atacurile strigoilor (morți vii), cei mai ânspăimțnători și mai periculoși vampiri.
Bun știu că vă uitați ca mâța în calendar la denumirile de mai sus și vă întrebați dacă nu am greși când am scris dhampiri, și nu, vă asigur că nu am greșit...e o chestie ciudată de genetică care se produce...în fine nu stau să vă explic asta acum că ar trebui să scriu o carte...deci citiți ca să aflați. Bine iar m-am abătut de la subiect..vedeți e numai vina voastră că ma țineți de vorbă. (: Nu glumeam. Să revenim...
Cartea începe destul de alert și brusc...în primele două capitole o să vă simțiți cam pe lângă subiect dar vă asigur că nu va dura prea mult aceasta ciudată senzație.
Rose Hathawey, o fată vampir, s pregătește să devină gardă de corp pentru cea mai bună prietenă a ei Vasilissa Dragomir, alias Lissa, o prințesă moroi, ultima rămasă din neamul ei, în urma unui accident în care familia ei moare...Având o legătură specială psihică ieșită din comun, cum numai în legendele cu Sf. Dragomir și Ana este întâlnită, fetele încearcă să facă față pericolelor ce le așteaptă și nu numai...nu-i așa Rose?!
Nu uitați că numai cea mai bună prietenă te poate apăra de dușmanii tăi nemuritori...
Părerea mea: A fost o carte bunicică...doar atât * wait a minute i`m talking about Vampire Academy* ...A fost ceva de genu bom și pow și efectiv WOW!!! Adică e una, va fi și va rămâne una dintre cărțile mele de suflet...Adică e o poveste despre persoanele importante din viața ta *mă refer în general* și despre sacrificiu... literalmente vorbind... o carte pe care o recomand oricui, care merită citită...chiar dacă o prindeți să nu o lăsați să vă alunece printre degete...ar fi păcat...
Notă: 10/10...jos pălăria Richelle Mead!
În caz că nu v-am convins ia de aici uite aici....
Vremea citatelor...
”-De ce te-ai ridicat din pat?
-Trebuie să plecăm. Acum.
Făcu ochii mari și apoi după o clipă, înțelesese.
-Ești...cu adevărat? Ești sigură?”
”-Chiar aveai de gând să ne ataci pe toți?
Nu i-am răspuns.
-Să faci asta...s-o protejezi în felul acesta- a fost foarte curajos. Făcu o pauză. Prostesc, dar totuși curajos. De ce ai încercat?
M-am uitat la el, dându-mi părul de pe față pentru a-l putea privi ferm în ochi.
-Pentru că sunt gardianul ei.”
”-Cei mai buni gardieni au avut întotdeauna legătura această, adaugă Dimitri. În legende.”
”-Da, spuse el în cele din urmă. Pot să o instruiesc pe Rose. O să-i predau lecții în plus în paralel cu cele obișnuite.”
”-Și mie. Nu asta e ideea. încearcă să-și etaleze lucrurile de parcă ar fi de la cine știe ce Stella McCarthey.
-Și asta e o crimă?
Am afișat o figură gravă.
-Absolut. Trebuie să te răzbuni.”
”-Știi ce îmi place la tine, Mase? Gândești exact ca mine.
-Ce ipoteză înfricoșătoare, răspunse pe un ton sec.”
”-Bine, mă dau bătută. Deja ai răspunsul. Doar mă tachinezi. Sunt la mall și văd un strigoi. Ce fac?
Se uită la mine fără să clipească.
-Fugi.
Mi-am stăpânit impulsul de a arunca cu ceva în el.”
”-Pur și simplu, uneori am impresia că nu te cunosc.
-Asta pentru că tu ești cea prudentă, iar eu sunt cea nesăbuită.”
”-Cum te cheamă?se răsti Dimitri.
-J-Jesse, domnule.Jesse Zeloks, domnule.
-Domnule Zeloks, ai permisiunea de a te afla în această parte a internatului/
-Nu, domnule.
-Cunoști regulile privind interacțiuni dintre bărbați și femei pe aici?
-Da, domnule.
-Atunci îți sugerez să te cari cât poți de repede înainte să te dau pe mâna cuiva care să te pedepsească în consecință. Dacă te mai văd vreodată așa (...) eu voi fi cel care o să te pedepsească. Și o să doară. Mult. Înțelegi?”
”
-Ăsta e doar începutul, nu-i așa?
-Al cui?
-Al meu. Să devin ca Alberta. Ca ea... și ca toate celelalte femei gardian. Sunt toate dure și agile și așa mai departe. Se luptă și se antrenează și sunt mereu în aer liber - nu mai sunt așa de drăguțe. Am făcut o pauză. Asta...viața asta. Le distruge. Înfățișarea lor, adică. (...)
-Ție n-o să ți se întâmple. Ești prea...
(...)
-Ție n-o să ți se întâmple.”
”-Nu știu dacă pot să fac tot ce trebuie să fac.
Făcu chestia aia tare cu sprânceana.
-Nu vreau să-mi tai părul, i-am explicat.
Mă privi nedumerit.
-Nu trebuie să-ți tai părul. Nu e obligatoriu.
-Toți ceilalți gardieni femei o fac. Își etalează tatuajele.
Pe neașteptate, dădu drumul mâinilor mele și se aplecă înainte. Încet, întinse mâna și apucă o buclă din părul meu, răsucind-o gânditor în jurul unui deget. Am încremenit și, pentru o clipă, nu se mai petrecea nimic pe lume în afara faptului că el îmi atingea părul. Dădu drumul părului, părând un pic surprins - și stânjenit - de ce făcuse.
-Nu-l tăia, spuse cu asprime.
-Cumva, mi-am amintit din nou cum să vorbesc.
-Dar nimeni n-o să-mi vadă tatuajele dacă nu o fac.
Se Îndreptă spre ușă, cu un zâmbet discret jucându-i pe buze.
-Poartă-l ridicat.”
”-Pur și simplu nu-mi place să fiu tratată ca... o fată.
-Ești o fată. Și încercam doar să te ajut.”
”-Am fost umilită de o bancă.
-Ce?
-Am supraviețuit întreaga zi păzind-o pe Lissa și voi ați zis că am făcut o treabă bună. Apoi, m-am întors aici și m-am făcut de rușine din cauză unei bănci. Uh. Ști cât de jenant e? Și am mai și văzut toți.”
”-Crede că ești frumoasă.
-Frumoasă?
--Ești atât de frumoasă, că mă doare uneori.”
”Ezitasem, exact cum mă avertizase Dimitri.
Și atunci, dintr-odată, el apăru acolo, năpustindu-se pe coridor ca Moartea într-un duster de cowboy.”
”-Nu. Dacă îmi îngădui să te iubesc, n-o să mă arunc în fața ei. O să mă arunc în fața ta.”
Sincer...sper că va-m convins dragi tovarăși *:)) va-ți prins?? Nu?...a logic dacă nu ați citit cartea*
Deci puneți mâna și citiți...ne auzim duminica viitoare cu o altă carte pe o altă săptămână...a și melodia asta îmi aduce aminte de Rose...de Rose în adevăratul sens al cuvântului...Enjoy (:
-Ești...cu adevărat? Ești sigură?”
”-Chiar aveai de gând să ne ataci pe toți?
Nu i-am răspuns.
-Să faci asta...s-o protejezi în felul acesta- a fost foarte curajos. Făcu o pauză. Prostesc, dar totuși curajos. De ce ai încercat?
M-am uitat la el, dându-mi părul de pe față pentru a-l putea privi ferm în ochi.
-Pentru că sunt gardianul ei.”
”-Cei mai buni gardieni au avut întotdeauna legătura această, adaugă Dimitri. În legende.”
”-Da, spuse el în cele din urmă. Pot să o instruiesc pe Rose. O să-i predau lecții în plus în paralel cu cele obișnuite.”
”-Și mie. Nu asta e ideea. încearcă să-și etaleze lucrurile de parcă ar fi de la cine știe ce Stella McCarthey.
-Și asta e o crimă?
Am afișat o figură gravă.
-Absolut. Trebuie să te răzbuni.”
”-Știi ce îmi place la tine, Mase? Gândești exact ca mine.
-Ce ipoteză înfricoșătoare, răspunse pe un ton sec.”
”-Bine, mă dau bătută. Deja ai răspunsul. Doar mă tachinezi. Sunt la mall și văd un strigoi. Ce fac?
Se uită la mine fără să clipească.
-Fugi.
Mi-am stăpânit impulsul de a arunca cu ceva în el.”
”-Pur și simplu, uneori am impresia că nu te cunosc.
-Asta pentru că tu ești cea prudentă, iar eu sunt cea nesăbuită.”
”-Cum te cheamă?se răsti Dimitri.
-J-Jesse, domnule.Jesse Zeloks, domnule.
-Domnule Zeloks, ai permisiunea de a te afla în această parte a internatului/
-Nu, domnule.
-Cunoști regulile privind interacțiuni dintre bărbați și femei pe aici?
-Da, domnule.
-Atunci îți sugerez să te cari cât poți de repede înainte să te dau pe mâna cuiva care să te pedepsească în consecință. Dacă te mai văd vreodată așa (...) eu voi fi cel care o să te pedepsească. Și o să doară. Mult. Înțelegi?”
”
-Ăsta e doar începutul, nu-i așa?
-Al cui?
-Al meu. Să devin ca Alberta. Ca ea... și ca toate celelalte femei gardian. Sunt toate dure și agile și așa mai departe. Se luptă și se antrenează și sunt mereu în aer liber - nu mai sunt așa de drăguțe. Am făcut o pauză. Asta...viața asta. Le distruge. Înfățișarea lor, adică. (...)
-Ție n-o să ți se întâmple. Ești prea...
(...)
-Ție n-o să ți se întâmple.”
”-Nu știu dacă pot să fac tot ce trebuie să fac.
Făcu chestia aia tare cu sprânceana.
-Nu vreau să-mi tai părul, i-am explicat.
Mă privi nedumerit.
-Nu trebuie să-ți tai părul. Nu e obligatoriu.
-Toți ceilalți gardieni femei o fac. Își etalează tatuajele.
Pe neașteptate, dădu drumul mâinilor mele și se aplecă înainte. Încet, întinse mâna și apucă o buclă din părul meu, răsucind-o gânditor în jurul unui deget. Am încremenit și, pentru o clipă, nu se mai petrecea nimic pe lume în afara faptului că el îmi atingea părul. Dădu drumul părului, părând un pic surprins - și stânjenit - de ce făcuse.
-Nu-l tăia, spuse cu asprime.
-Cumva, mi-am amintit din nou cum să vorbesc.
-Dar nimeni n-o să-mi vadă tatuajele dacă nu o fac.
Se Îndreptă spre ușă, cu un zâmbet discret jucându-i pe buze.
-Poartă-l ridicat.”
”-Pur și simplu nu-mi place să fiu tratată ca... o fată.
-Ești o fată. Și încercam doar să te ajut.”
”-Am fost umilită de o bancă.
-Ce?
-Am supraviețuit întreaga zi păzind-o pe Lissa și voi ați zis că am făcut o treabă bună. Apoi, m-am întors aici și m-am făcut de rușine din cauză unei bănci. Uh. Ști cât de jenant e? Și am mai și văzut toți.”
”-Crede că ești frumoasă.
-Frumoasă?
--Ești atât de frumoasă, că mă doare uneori.”
”Ezitasem, exact cum mă avertizase Dimitri.
Și atunci, dintr-odată, el apăru acolo, năpustindu-se pe coridor ca Moartea într-un duster de cowboy.”
”-Nu. Dacă îmi îngădui să te iubesc, n-o să mă arunc în fața ei. O să mă arunc în fața ta.”
Sincer...sper că va-m convins dragi tovarăși *:)) va-ți prins?? Nu?...a logic dacă nu ați citit cartea*
Deci puneți mâna și citiți...ne auzim duminica viitoare cu o altă carte pe o altă săptămână...a și melodia asta îmi aduce aminte de Rose...de Rose în adevăratul sens al cuvântului...Enjoy (:
.jpg)
