Citate...

Şoimul de Piatră

                    de Lene Kaaberbol

        " Se auzi un clinchet vesel dinspre cuptorul cu microunde, urmat de o voce siropoasă care părea să vină direct dintr-o reclamă TV: 

        -Uau, fetelor, floricelele voastre sunt atât de proaspete şi crocante...numai bune de ronţăit! Exact aşa cum vă plac vouă!

         Hay Lin nu se putu abţine să nu chicotească, cu toate ca Taranee părea cam enervată.

        -Will, îl rogi tu să tacă? şopti Vrăjitoarea Focului. Chiar nu vreau să-l audă mama. Cum i-aş putea explica? Mami, uite, îmi pare rău că cuptorul a început brusc să vorbească, dar nu te îngrijora. Se va opri de îndată ce prietenele mele vrăjitoare vor ieşi din casă. Ştii, una dintre ele controleaza energia şi în prezenţa ei aparatele electrice devin foarte...vorbărţe. (...) 

        -Mulţumesc pentru floricele, Isabela. Arată delicios! Dar...vrei, te rog,să fi extrem de tentă încât să nu te audă doamna Cook? Pentru că nu ar înţelege. (...)

        -Să înţeleagă? După parerea mea, nici măcar nu ar observa. Unii oameni mai vorbesc câteodată cu aparatele lor de bucătărie, dar pentru ea, noi suntem doar nişte maşini"

       "Irma zâmbii.

         -Tipic pentru o vrăjitoare a aerului! Cum de nu ţi-e frică de lucruri normale, cum sunt păianjenii, şerpii, câinii cu trei capete sau doamna Vergas, profa de biologie?

         -Nu mi-e frică de păsări! spuse Hay Lin. Decât în vis . Şi ... oricum, era o pasăre uriaşă.
         -Iar ai făcut-o!spuse Cornelia, îndreptând spre Irma un deget acuzator. Iar vorbeşti despre profesori!
         -Scuză-mă, domnişoară Sâcâială!"

       "-Gardiene ale Kandrakar-ului. Ce ştiţi despre timp? (...)
         -Tot ce ştiu este că nu-i niciodată în cantităţi suficente, murmură Irma.Mai ales dimineaţa. Şi mai ales într-o casă cu patru oameni şi o singură baie."

         "-Nimeni altcineva nu are mai multe şanse decât voi. Dar trebuie să aveţi grijă.pentru fiecare ţintă pe care o urmăriţi, momentul favorabil este foarte scurt.Dacă depăşiţi timpul este posibil să nu vă mai puteţi întoarce. În cele din urmă, veţi uita cine sunteţi, de unde veniţi şi vă veţi transforma în Fantome ale Timpului aşa cum este Gorgon. Nu uitaţi că forţele vă vor fi epuizate de călătoria în timp. Aveţi grijă să vă refaceţi în perioadele dintre căutări. Şi fiţi atente! Gorgoneste un duşman viclean şi necruţător, capabil să ia orice forma pentru un timp, chiar dacă acesta nu poate fi niciodată foarte îndelungat."

         "-Oh asta-i bună! Acum spatele meu e complet ud! (...)
           -Ar fi trebuit să ştergi scaunul mai întâi, zise Taranee cu înţelepciune.
           -Acum îmi spune.
           -Taranee chicoti.
           -Roag-o pe Hay Lin să te usuce cu puţin aer cald. Sau preferi să te ajut eu?
           -Nu, mulţumesc, mă descurc singură. E spatele meu la mijloc, iar uneori, când încălziţi voi un lucru devine cam...prea fierbinte."

        "Hay Lin îşi ridică medalionul cu îndoială.
         -Cum crezi că funcţionează?
         -Cineva a uitat să ne dea instrucţiunile de folosire, spuse Irma. Şi nu văd pe nicăieri un buton de pornire"

          "Irma o îngionti pe Will.
           -Spunei şi lui povestea cu..."Venim de departe..."şopti ea,astfel încât să o audă cu toţii.
           -Oo, mai taci, se îmbujoră Will. O citisem într-o carte. Mi s-a părut că sună...palpitant."

          "Irma fu cea cere le rosti:
           -Fiecare este important.
           Dar nu asta as fi vrut băiatul să audă.
           -Acestea nu sunt cuvinte magice, spuse el dezamăgit.
           -Poate că nu sunt magice, dar sunt adevărate.
           -Adică nu exisă cuvinte magice?(...)
           -Bineînţeles că există, spuse ea repede.
           -Atunci care sunt?(...)
          -Kandrakar, şopti eaşi un suspin, un ecou melodios se auzi dinspre Inima de la pieptul lui Will." 

          "Irma bătu în uşă.
           -Hei voi de acolo, strigă ea. Daţi-vă la o parte! O să ieşim!
          Sunete înăbuşite se auziseră de cealaltă parte a uşii. Erau mai degrabă hohote de râs.
          -Ştiţi, am impresia că nu ne iau în serios, spuse ea.
         -Greşeala lor, răspunse Cornelia cu o strălucire metalică în ochi. Câţi ziceai că sunt?
         -Numai cinci, zise Irma. Câte unul pentru fiecare. Un zâmbet se aşternu pe chipul Corneliei.
         -Şi uşa? întrebă ea. Te ocupi tu sau mă laşi pe mine?
         -Oh, cred că ar trebui să o lăsăm pe Will. Întotdeauna mi-au plăcut fulgerele şi steluţele roz pe care le face ea."  

         "-Voi, băieţi, nu ştiţi încotro s-o luaţi la fugă? îi întrebă ea.
           -Noi suntem Păstrătorii Fragmentului, spuse Căpitanul. Avem curajul Şoimului şi o datorie faţă de acest Bastion. Vă ordon să rămâneţi pe loc!
           -Au tupeu, spuse Will încet. Ok, fetelor, plecăm! Dar aveţi grijă să nu fie nimeni rănit. Ei işi fac doar datoria."

        "-Furnică, răsuflă ea. oh, nu! I--am dat drumul. L-am uitat...
           Furnică stătea încă acolo unde îl lăsaseră, holbându-se la Stapânul Bastionului cu ochii atât de mari şi întunecaţi încât păreau ochii unui mic animal îngrozit.
           -Ce crezi că vede? şopti Will
           -Se vede pe sine abandonat, spuse Hay Lin cu amărăciune. Se vede uitat şi ignorat pentru că nimeni nu-l consideră important.
            -Lin! A fost o greşeală! Ne întoarce înapoi şi îl luăm.
            -Nu. Eu mă întorc. Eu am fost cea care l-a lăsat în urmă. "

         "-Pis, pis...făcu Irma. Hei pisicuţo...
            Pisica o privi cu răceală, parcă întrebând-o "Mă cunoşti de undeva?", sări peste un gard alb şi dispăru în umbrele înfrunzite din spatele gardului"

         "-Ăsta e destinul. Presupun...spuse ea. N-o să ajung niciodată să o văd! Ei, în fond se pot întâmpla lucruri şi mai rele în viaţă!
            Will suspină.
            Dacă aş face un film de groază, nu l-aş umple cu fantome sau monştri sau cu alte lucruri asemănătoare. L-aş intitula simplu: Examenul.
          Irma chicoti.
          -Las-o baltă. Nimeni n-ar da bani să vadă ceva atât de înspăimântător."

Sper că va plăcut...revin cu recenzia pentru al doilea volum :D